 |  |  |  |  |  |
|---|---|---|---|---|---|
 |  |  |
Totem Craiova
Client : Primaria Municipiului Craiova
Adresa: Craiova, jud. Dolj
Echipa proiectare:
arh. Irina Filofi, arh. Catalin Trandafir
sarh. Andrei Jugarean, sarh. Alexandra Man
ing. Maria Filofi
dr. Cristi Trandafir
Status: concurs
Proiectat : 2014
Executat : -
Suprafata construita : - mp
Suprafata desfasurata : - mp
Suprafata utila : - mp
Regim înălțime : -
Descriere
Una din cele mai importante legi ale vietii socio-culturale a omului este, dupa cum bine stim, legea istoricitatii. Potrivit acestei legi orice situatie ori componenta a vietii umane au un caracter fragil si tranzitoriu ce presupun un permanent proces launtric de structurare si destructurare ce le impiedica in mod natural sa capete forme definitive. Orice bun, actiune ori idee umana trebuie vazute in lumina acestei legi nu ca niste realitati incremenite, ci ca niste realitati evolutive, aflate in desfasurare, intr-un proces nesfarsit de nastere, formare, dezvoltare, disolutie si disparitie, realitati care daca „dureaza” in timp, dureaza doar in raport cu timpul cronologic al propriei noastre vieti, aceasta din urma, ea insasi, doar o mica farama din durata infinita a istoriei.
Cel de-al treilea element ale ansamblului totemic este constituit de componenta centrala a acestuia, totemul propriu-zis (3). El este reprezentat de o coloana inalta ce simbolizeaza hornul bordeiesc, menit sa puna in valoare un complex unitar de semnificanti abstracti prin care sunt marcate simbolic trei etape majore ale evolutiei istorice propriu-zise ale Craiovei, incepand de la primele sale atestari medievale, pana la cea mai de seama dintre atestarile moderne ale ei, cele legata de celebra institutie admnistrativa a domniei prin care boierii Craiovesti si-au pus aprenta asupra societatii si culturii romanesti: bania. Simbolizand ascensiunea istorica a Craiovei, elementul totemic central este proiectat a fi vizualizat de jos in sus. Astfel, la baza totemului gasim reprezentata vatra bordeiului taranesc, elementul fundamental al gospodariei traditionale, iar in prelungirea ei, la mijloc, configurata printr-o gura de tragere, cula olteneasca, simbol al
Realitate socio-culturala, orasul nu poate face exceptie de la aceasta lege a istoricitatii vietii umane. Dimpotriva; deosebindu-se de toate celalalte forme de asezare umana tocmai prin caracterul sau istoric pronuntat, orasul isi obliga atat locuitorii cat si specialistii ce urmaresc a actiona asupra sa, sa tina cont de datele cadrului sau istoric. Obligatia aceasta a lor nu este insa o obligatie morala, ci una naturala si profesionala deoarece istoria unui localitati urbane nu este, asa cum am crede, un ansamblu de continuturi culturale individuale depasite si „moarte” ale acesteia, ci realitati desinestatatoare, contrangatoare care stau, uneori fara stirea noastra, la baza situatiei de azi a orasului si care conditioneaza situatia de maine a acestuia. Intra-adevar viata prezenta a unui oras dainuieste mai demulta vreme, intreaga sa viata actuala fiind conditionata nu doar de cadrul sau geografic, biologic ori psihologic, ci mai ales de acela istoric.
Pornind de la aceste constatari teoretice proiectul arhitectural de fata, dedicat „amenajarii semnalistice la intrarea in Craiova, din directia Bucuresti-Craiova” este conceput avand la baza intentia noastra vadita de a recunoaste si de a respecta realitatea istorica a Craiovei, de a valorifica in cadrul sau nu doar formele vechi ale vietii socio-culturale ale orasului impreuna cu inrauririle pe care acestea le au asupra formelor sale prezente, ci si legaturile evolutive dintre aceste forme, fazele si treptele culturale ce au fost strabatute de urbea craioveana de- a lungul timpului. Activitatea noastra de proiectare este silita astfel sa dobandeasca un caracter interdisciplinar, demersul arhitectural trebuind sa se sprijine aici, ca de altfel in toate celalalte cazuri, nu doar pe rigorile sale interne ci si pe studiul istoric, sociologic si filosofic, fara de care rezultatele muncii de specialitate isi pierd temeinicia si caracterul lor sustenabil.
In aceste conditii proiectul de fata are ca obiect crearea unui totem alcatuit dintr-un grup de elemente de semnalizare care atat prin forma lor dar şi prin simbolistica proprie trimit in mod direct la specificul municipiul Craiova. Complexul totemic prezinta din perspectiva evolutiva realitatile istorice de neocolit pe care se fondeaza viata socio-culturala actuala a Craiovei si scoate in evidenta legaturile dinamice existente intre acestea. Face asta pe fondul amenajarii sincronice si sistematice a intregului square destinat amplasarii totemului, cat prin integrarea organica a acestuia din urma in cadrul intregului arhitectural.
Astfel, amenajarea scuarului este realizata cu incepere de la punerea in valoare al celui dintai element compozitional al ansamblului totemic, „panglica” (1) decorata cu motive etnografice specifice culturii populare traditionale craiovene, motive ce vor fi puternic marcate prin culoarea rosie si textura specifica pe suprafata pietonala a zonei amenajate. Aceasta „panglica” are atat rolul de a infasura si lega intre ele elementele simbolistice ale ansamblului totemic, cat si pe acela de a le delimita si a le face remarcabile privirii atat de la nivelul drumului european cat si de la nivel spatiului aerian accesibil liniilor aeriene deservite de aeroportul din apropiere.
Cel de-al doilea element compozitional al ansamblului totemic este reprezentat de „valul de pamant”( 2), element destinat sa sugereze faza proto-istorica a orasului Craiova, mai precis cel dintai campament atestat documentar a acestei asezari, Pelendava, cetate geto-daca intarita si aparata in faza initiala a evolutiei sale ( 400-102 i.H) cu valuri de pamant. Ne referim la o cetate cu o istorie indelunga, ce traverseaza atat perioada ocupatiei romane a Daciei, ( in 225 d.H apare inclusiv pe celebra Harta Pentingeriana) cat si timpurile ce urmeaza retragerii aureliene, cand in secolele VII-VIII-lea ( d.H) o gasim sub denumirea de Ponsiona ( “Pod peste Jiu”) iar ceva mai tarziu in secolele XII-XVIII ca resedinta a Imperiului Vlaho-Bulgar al Asanestilor. “Valul de pamant”, ca element compositional, este destinat insa sa faca trimitere simbolica nu doar la radacinile antice ale urbei, cat si la vechile radacini romanesti de factura taraneasca ale acesteia, el amintind aici de peretii bordeiului oltenesc, baza arhitecturala pe care se ridica, dupa cum vom vedea, componenta centrala a ansamblului totemic. Acelasi “val de pamant” este gandit totodata a avea si un rolul practic de atenuare la nivelul squar-ului a zgomotului produs de traficul de pe drumul european E si de a asigura o zona de refugiu celor ce tranziteaza zona.
clasei de mijloc romanesti, pentru ca la final in partea superioara a coloanei sa avem redat porticul Casei Baniei, cea mai veche dintre cladirile civile ale urbei doljene, simbol al trimfului istoric al boierilor Craiovesti si al rolului politic major jucat de Craiova in timpul acestora la nivel national.
Hornul bordeiesc are in intregime culoarea alb deschis, culoare, care dincolo de semnificatiile sale spirituale cunoscute, asigura unitatea si continuitatea celor trei componente istorice prezentate si simbolizate ascenzional in cadrul totemului: Bordeiul, Cula si Casa Baniei. Prezentarii ascenzionale a acestor simboluri li se adauga o alta ce se foloseste de interiorul hornului totemic, unul incrustat si modulat cu forma spiralei infinite specifice stalpilor arhitecturii brancovenesti prin deschizatura caruia vizitatorii pot privi, ajutati de doua cai de acces, albastrul cerului, reiterand astfel intr-o maniera simbolica accesul sinuos al fiintei umane catre mantuire si absolut. Prima cale de acces spre interiorul hornului este situata la nivelul vetrei totemice, cea de doua este plasata deasupra ei, la capatatul “traseului initiatic” al complexul arhitectural, traseu despre care vom vorbi mai tarziu. Aceste doua nivele suprapuse de acces sunt separate de un grilaj metalic matricial care reproduce pecetea domneasca a lui Mihai Viteazu, unul din cei mai cunoscuti si mai importanti bani ai Craiovei, pecete dedicata unirii politice a tuturor romanilor realizata in timpul domniei sale. Acest grilaj metalic matricial are rolul de a asigura vizitatorilor ce privesc in sus prin horn de la nivelul de baza o vedere a cerului marcata si filtrata de pecetea celei dintai uniri a romanilor, iar vizitatorilor ce privesc in jos de la nivelul al doilea al hornului imaginea vetrei albe a bordeiului, mediata de aceeasi pecete matriceala.
Pe langa aceste componente centrale, ansamblul totemic contine o serie de elemente si motive reprezentative ale culturii Craiovei (4) ce nu se lasa descoperite decat acelor vizitatori dispusi a parcurge ‘traseul initiatic” prevazut de complexul totemic, traseu ce favorizeaza cunoasterea treptata a insemnelor heraldice ale orasului. Acesta “traseu initiatic” reprezinta, asadar, componenta dinamica si de cunoastere a elementelor din care s-a constituit de a lungul timpului identitatea urbei craiovene. El va fi parcurs imediat ce vizitatorul va pasi in directia de orientare a panglicii decorata cu motive etnografice locale, panglica marcata pe suprafata pietonala a scuarului. In acesta ordine de idei, pe masura ce vizitatorul se va apropia de complexul totemic, inaintand de a-lungul „panglicii” se va pune in situatia intalnirii cu cel dintai insemn heraldic al Craiovei, „Sfantul Dumitru”(4.1), patronul spriritual al urbei craiovene. Desi Sfantul Dumitru apare pe insemnele heraldice ale Craiovei abia din 1928, istoria influentei sale asupra culturii acestui oras este una foarte veche. Protector militar al Taratului Asanestilor, Sfantul Dumitru devine cu timpul prin mijlocirea traditiei populare una din cele mai semnificative figuri religioase ale regiunii. Sarbatorit pe data de 26 octombrie, acest sfant devine o figura religioasa de prima mana a Craiovei odata ce reuseste sa-l asimileze in mentalul colectiv pe Samedru, patronul pagan al iernii pastorale, cel socotit de catre polulatia craioveana protectorul gospodariilor si aparatorul de fiare salbatice al oamenilor. Credintele si legendele populare infatiseaza aceasta figura protocrestina a Sf. Dumitru ca pe un batran pastor care anual, in plina toamna, perioada simbolica a imbatranirii timpului, moare si reinvie simbolic prin intermediul unui ceremonial comunitar nocturn numit „focul lui Samedru”, foc aprins pe inaltimile din jurul satelor cu ajutorul unor gramezi de lemne in mijlocul carora oamenii infig un brad verde, simbol fitomorfa al lui Samedru. Valorificand acesta suprapunere si asimilare a crestina a elementelor populare pagane, traseul iniatiatic al complexului totemic il va dezvalui pe sfantul Dumitru reprezentat sub forma simbolica a bradului verde ars.
In continuarea acestui traseu initiatic, vizitatorul este in masura sa descopere cel de-al doilea element heraldic traditional al Craiovei, „pestele” ( 4.2). Simbol al crestinismului primitiv, „pestele”, apare in mentalul colectiv local ca un element dotat cu aceleasi proprietati semnificante ca si „apa”, si anume atat cu acelea ale purificarii si manturii, dar si pe celalalte de sorginte naturalista ale fertilitatii si bogatiei. In cadrul complexului nostru cele doua elemente heraldice sunt reprezentate de un izvor cu apa potabila, proiectat a sta la dispozitia tuturor ce se opresc in acest squar totemic.
Cel de-al treilea element heraldic craiovean prevazut a se dezvalui pe parcursul trasesului de initiere in continuturile culturale ale identitatii craiovene este „stejarul”(4.3), simbol al trainiciei si durabilitatii. Acesta este reprezentat in complexul nostru arhitectural cu ajutorul unui stalp de stejar, incrustat cu decoratiuni tradionale, stalp provenit dintr-o gospodarie olteneasca veche.
Cel de-al patrulea element heraldic craiovean pe care vizitatorul il intalneste de a lungul traseului initiatic este „leul”(4.4), simbol binecunoscut al regalitatii marcat printr-un piedestal asezat pe cota cea mai inalta a squarului, de acolo de unde vizitatorul poate privi in intregime ansamblul totemic.
Odata ce vizitatorul paseste in drumul sau initiatic dincolo de spatiul “regalitatii”, el ajunge in punctual terminus al calatoriei sale, acela care ii ofera accesul la partea superioara a interiorului hornului totemic, de acolo de unde el fie poate putea privi liber si direct catre lumina cerului prin intermediul interiorului spiralat al hornului, fie indirect in jos catre pamant si vatra prin mijlocirea grilajului metalic matricial care reproduce pecetea domneasca a lui Mihai Viteazu, pecete despre care am mai vorbim deja in randurile de mai sus.
In incheiere se cuvin prezentate ultimele doua elemente ale ansamblului totemic, acelea care prin utilitatea lor comunitara intregesc functionalitatea complexului de semnalizare simbolica a Craiovei: “piateta din jurul vetrei”( 4.5) si amfiteatrul ( 4.6). Destinate a face din ansamblu totemic nu doar un instrument de semnalizare a Craiovei, ori doar un spatiu paideutic de initiere in cunoasterea identitatii culturale a acestui oras, ci si un spatiu cultural autonom, piateta si amfiteatru au rolul de pune la dispozitie craiovenilor o noua locatie comunitara, capabila sa gazduiasca o gama larga de manifestari culturale necesare acestora.( spectacole de teatru in aer liber, lecturi publice, vizionari de filme, etc)