Adresa birou Clui-Napoca 

400030  Str. Vasile Alecsandri nr.4

 

Adresa birou Alba-Iulia      

510077  Blvd. Revolutiei nr.30, Mezanin

 

 

Mobil

+40 0749 021 099 +40 0756 065 849

 

Email general

office@filofisitrandafir.ro

Telefon

+40 0258 833 333

 

Fax

+40 0258 833 339

  • Facebook Clean Grey
  • White Instagram Icon
  • Pinterest Clean Grey

Restaurant Werk

 

Client : Micro Mega HD

Adresa: str. Constantin Bursan nr.3, Hunedoara

 

Echipa proiectare:

arh. Irina Filofi, arh. Catalin Trandafir,

arh. Romina Pasculovici,

arh. Cezara Tudosa, arh. Anca Bonta,

Contributii: arh. Iustin Dobrean, arh. Andrei

Temian, arh. Cezar Campeanu

ing. Virag Jacint, ing. Torok Iosif, ing. Szabo Eniko, ing. Lajos Bencze, prof.dr.ing. Bucur A. Ildiko, ing. Maria Filofi, ing. Alin Blaga, ing. Ciprian Laszlo, ing. Csilla Jakab, ing. Veronica Solomon, ing. Cristian Ples, ing. Silviu Pop, ing. Claudiu Iechei, ing. Maria Ghitoaica, biolog Dr. Livia Bucsa, arh. Ruxandra Coroiu, arh. Octavian Coroiu, biolog dr. Dragomir-Cosmin David, ing. A Lucan, ing. A Uritescu, ing. M Rodica, ing. Alexandru Moise.

Urb.arh. Alexandru Rugescu, urb.arh. Razvan Rugescu

Echipa amenajare interioara:

arh. Irina Filofi, arh. Catalin Trandafir,

arh. Romina Pasculovici,

Verficatori: ing. Andrei Tokonczia, arh. Doina Munteanu, ing. Tanasoiu Ioan, dr. ing. Antoniu D. Domsa, ing. Bercan M, ing Lapusan V Gheorghe, dr. ing. ec. Caldare V, Ioan

Antreprenor general: Proserv HD

Fotografii: Cosmin Dragomir (www.cosmindragomir.info)

 

Status: executie finalizata

Proiectat : 2015-2017

Executat : 2016-2017

 

Suprafata construita : 1100 mp

Suprafata desfasurata : 1200 mp

Suprafata utila : 1000 mp

 

Regim înălțime : P+M

 

Descriere

 

RO

Un amalgam de proprietati, cladiri vechi degradate, cladiri mai noi suprapuse, multe facturi de electricitate, Castelul Corvinilor din proximitate si un oras in reconstructie, dupa (aproape) decesul industriei care il intretinea. Este vorba despre orasul Hunedoara si despre amintirile pe care le poarta primul contact cu proiectul care mai târziu se va contura sub numele de Werk.

Intr-un oras industrial al carui istoric se roteste in jurul exploatarilor de fier si productiei de otel, urmare a unor procese de ecologizare si demolari masive, patrimoniul industrial construit este astazi minor. Au mai ramas putine cladiri care sa aminteasca de inceputurile Uzinelor de Fier sau, mai apoi, de mamutul Combinat Siderurgic Hunedoara iar, in lipsa unei strategii de refunctionalizare, fie ea privata sau de stat, exista o probabilitate ridicata ca si acestea sa dispara. Desigur, problema nu este doar locala – refurbishment-ul patrimoniului industrial construit are, in Romania, putine exemple de succes. Proiectul de fata se adreseaza acestei teme si este, din cunostintele noastre, o prima incercare de refunctionalizare a unei cladiri din patrimoniul construit al combinatului.

Tema proiectului a constat in crearea unui ansamblu plurifunctional, cu utilizare principala de restaurant. Dupa analizele istorice care au relevat etapele de construire ale ansamblului existent, precum si ordinea sau tipul modificarilor suferite de constructii de-a lungul timpului, am identificat obiectele cu valoare arhitecturala sau istorica si am incercat sa identificam si potentialul acestora. Astfel am propus eliminarea constructiilor parazitare, fara valoare arhitecturala sau istorica, ramanand pe teren cu doua cladiri individuale. Prima, si cea mai  impunatoare, construita putin dupa 1980, face parte din situl industrial dezvoltat pe timpul Imperiului  Austro-Ungar si avea functiunea de sediu administrativ. Cu o amprenta similara unei biserici, cladirea era compusa dintr-o „nava centrala” cu birouri, doua buzunare laterale si o incapere inalta, cu bolta in oglinda, cu bolta in segmenti din caramida si o bolta manastireasca din beton. Construita impecabil, releveul aratand unghiuri de 90 de grade la aproape toate intersectiile de pereti, structura era formata din pereti portanti de zidarie de caramida plina, cu parament aparent si sarpante de lemn in sistem cu corzi si bare de agatare. A doua cladire, cu amprenta rectangulara si cu un volum considerabil mai mic, nu are functiunea initiala clara insa sistemul de executie este similar cu cel al primei cladiri, avand o varsta circa 20 de ani in minus.

Prin directia generala pe care am propus-o, de utilizare a materialelor de epoca pentru interventiile punctuale, a interventiilor structurale reversibile si de utilizare sincera a materialelor, in forma lor bruta, fara artificii estetice, am incercat sa inducem utilizatorului o senzatie de spatiu industrial, un strict rezultant al necesitatilor obiective, tehnice.

La cladirile vechi, din studii, confirmate mai apoi de sondaje, am descoperit ca majoritatea golurilor de usi si ferestre fusese brutal modificata. Partea pozitiva a fost ca acele cateva goluri nealterate pastrau inca tamplaria originala din metal, cu detalii frumos croite din elemente turnate. Dupa decopertarea straturilor de vopsea, o mica parte dintre acestea (ferestrele inalte din sala cu bolta), desi intr-o stare nu foarte buna, am decis ca le putem reutiliza. Tamplariile vechi, pe care nu le-am utilizat la exterior, le-am reabilitat si le-am folosit la fatadele interioare. Golurile fatadei interioare am decis sa le abordam diferit si sa reconstituim memoria ferestrelor originale prin schitarea modului de tesere a caramizii din bare de otel care preiau desenul rosturilor de mortar. Restul tamplariilor de care aveam nevoie au fost manufacturate din otel, cu detalii replicate, cu elemente din fonta turnate in sabloane similare si adaptate cerintelor contemporane de confort si consum de energie. Invelitorile, modificate la un moment dat în istoria clădirii, au fost refăcute in formatul autentic de țiglă, solzi ceramici.

Placile pe sol au fost reconstruite integral iar pardoselile interioare au fost tratate cu materiale de epoca, placi de ciment manufacturate. Stereotomia pardoselilor face trimitere la compartimentarile originale iar coloritul si desenul cauta sa particularizeze incaperile si sa preia din spiritul acestora.

In interior, volumul podurilor se integreaza in volumul incaperilor, lasand vederii sarpanta si fermele componente. Tronsoanele originale de lemn pe care le-am putut pastra au fost imbinate cu sectiuni identice de material nou. Capriorii au fost rezolvați astfel ca streasina exterioara sa fie formata din lemnul original, cu patina sa autentica. În consecință, senzația interioară preia din caracterul generat de impozanța volumetrică a clădirilor și accentuează opoziția conceptuală dintre spațiile nou create și reamenajarea spațiilor vechi. Încăperea cu boltă, cu proporțiile sale distincte, de sală de bal, este tratată diferit, decopertarea tencuielilor pereților și a bolții și apoi tratarea unitară a acestor suprafețe, fără alterarea texturilor naturale, caută să amplifice senzația pe care ne-am imaginat-o ca fiind originală. Un candelabru generos completează compoziția verticală și face trimitere, prin materialele componente, la originea clădirii. Materialele intervențiilor propuse și ale amenajării se rezumă la oțel și lemn. Întreaga desfășurare a instalațiilor termice și de ventilare se distribuie subteran în încercarea de a nu altera materialul istoric. Mobilierul, cu trimitere la detaliile de epocă, participă activ la această misiune, înglobând compartimente tehnice și instalații de suprastructură. Iluminatul este gandit pe patru paliere. Primul aer rolul de a accentual elementele sarpantei si planurile inclinate ale acoperisului, al doilea marcheaza punctele cheie ale abordarii interioare, cel de-al treilea rezolva iluminatul general, iar cel de-al patrulea, din pardoseli, cauta sa sublinieze componenta verticala a spatiilor, precum si sa accentueze textura peretelui de caramida. Jocul dintre diferitele intensitati ale luminii directe si celei indirecte, abordat diferit de-a lungul cladirii, cauta sa accentueze caracterul divers al spatiilor interioare. Celor cateva interventii de natura acustica am cautat sa le transmitem o alura de butaforie, de decor, decat una tehnica, considerand ca, astfel, va exista un fel de potentare a anturajului istoric. Interventiile sau reparatiile punctuale asupra zidariilor aparente, acolo unde a fost posibil, am incercat sa le pastram evidente si sa subliniem astfel proprietatea pozitiva a cladirilor de a se putea adapta, restaura sau refolosi, de care vorbeam la inceput.

 

 

 

Dupa analize preliminare de functiuni si gabarite necesare a rezultat faptul ca cele doua cladiri nu pot prelua integral functiunea de restaurant, fiind astfel necesara si o cladire noua, o extindere - terenul, avand o suprafata generoasa, permitea acest lucru. Aflandu-ne vizavi de Castelul Huniazilor, pe aleea de acces catre acesta, observand lipsa de spatii urbane ale zonei (in pofida fluxului mare de vizitatori) si dorind sa nu influentam importanta si caracterul cladirilor existente, am decis sa realizam corpul nou in plan secund si sa il abordam zonal, in doua maniere distincte, apropiate spiritului functiunilor adapostite si a contextului in care sunt amplasate.

Prima zonă, complet publică, creată ca un soi de element de coagulare, a fost poziționată între clădirile vechi, realizând astfel atât o unire funcțională cât și o extindere a capacității acestora. Fațadele clădirilor existente au devenit prin urmare pereți interiori iar dorința, aproape obsesivă, de a le percepe din interior în totalitate, inclusiv acoperișurile a transformat această primă zonă într-un soi de curte acoperită, care abundă în lumina naturală. În continuare, soarele spală fațadele (din interior) clădirilor existente iar percepția din încăperile acestora este aproape nealterată, scopul final fiind ca utilizatorul să perceapă aceste clădiri ca și cum corpul nou nu ar exista. Așadar, bordată de luminatoare, inserția propusă caută să nu atingă vizual clădirile existente și, pentru accentuarea acestei senzații de plutire, se folosește de un tavan simplu, alb, lipsit de detalii, ca o placă în imponderabilitate. Diminuarea vizuală a muchiilor către capete și consolele ample ale acestuia caută să sublinieze această impresie.

Inserția propusă se retrage ușor de la frontul creat de către cele două clădiri existente făcând un efort de a recrea imaginea urbană inițială. Acest punct devine accesul principal în restaurant, făcând trimitere la accesul inițial, către curtea ansamblului. Tronsonul dintre clădiri, către stradă, este vitrat pe toate laturile volumului, păstrând ca semnal de intrare o singură piesă opacă: ușa de acces. Supradimensionarea acesteia precum și a mânerului încearcă să facă trimitere la ușile de epocă. Tratarea complet opacă a ușii caută să potențeze senzația interioară a volumului cu acoperiș transparent, de sticlă, în care pășește imediat utilizatorul. Acest volum (prima zonă) conține holurile de intrare și de distribuție către restul spațiilor, o sală de mese, barul nr.1 cu anexe și legătura cu bucătăria, parte compenentă a celei de-a doua zone a corpului nou. Două din cele trei fațade ale acestei prime zone conduc utilizatorul către două terase exterioare: prima, o curte interioară cu dimensiuni reduse dar cu un grad de intimitate ridicat iar cea de-a doua, curtea principala, accesibilă și deschisă către stradă. Cea de-a doua zonă a corpului nou este compusă funcțional din bucătăria restaurantului, anexele bucătăriei, zonele de filtru personal, spațiile de aprovizionare, spațiile tehnice, un bar și un set de grupuri sanitare care deservesc terasa exterioară, precum și un spațiu de birouri cu anexele proprii, la mansardă. Compozițional, volumul este tratat unitar, liniar, este desfășurat pe parter, și caută să se subordoneze vizual clădirilor existente și, în același timp, să devină un fundal pentru curtea restaurantului și pentru parcursul de acces în Castelul Corvinilor. Inspirați din materialele, tehnica și rezolvările fațadelor clădirilor industriale de epocă, am propus ca acest volum să fie înfășurat de un parament de cărămidă cu țesere distanțată și rețea de goluri, argumentată atât de necesitățile funcționale, obiective, cât și de dorința subiectivă de a transmite utilizatorilor o senzație de repaus, printr-o asociere vizuala cu imaginea unui voal de dantelă, a unei perdele – un soi de țesătură textilă care lasă lumina sa treacă în ambele direcții. Din volumul liniar al parterului, se naște o mansardă, a carei siluetă caută să realizeze o trimitere subtilă la turnurile-coș de fum, care până acum câțiva ani, marcau silueta orașului Hunedoara, lăsându-se totodată vizibil influențată volumetric de frontonul fațadelor clădirilor existente. Cele două decupaje din parament au rolul de a marca două funcțiuni importante pe care volumul le adăpostește. Primul, cel mai mare, marchează poziția barului 2, care deservește terasa restaurantului, folosindu-se de un ansamblu de piese confecționate din tablă groasă de oțel. Vara sau atunci când situația o cere, peretele exterior glisează integral, integrând barul în spațiul exterior. Cel de-al doilea decupaj marchează poziția bucătăriei și rezolvă relația funcțională dintre oficiu și terasă.

Curtea principală, având pretenția unei grădini urbane, a fost, în abordarea amenajării exterioare, concepută ca fiind un element esențial în relația cu strada, cu trecătorul sau utilizatorul. De-a lungul proprietatii, am eliminat tronsoane consistente din împrejmuire iar cele pe care le-am păstrat, le-am reconstruit în format cu înălțime redusă, cu un soclu opac (identic cu cel original), cu glaf generos, la cotă de șezut – un soi de bancă la stradă care să prilejuiască socializarea și în afara proprietății. Peste glaf, am montat panouri din lamele de oțel, cu înalțime redusă. Accesul principal în clădire este marcat de un mic buzunar al spațiului pietonal, de o instalație luminoasă din panouri peforate și o secțiune de grindă de oțel laminat, în a carei inimă este decupat numele restaurantului. Accesul principal in grădina urbană este marcat de o poartă culisantă, opacă, ce contrastează cu restul împrejmuirii. Un pachet de trepte existent a fost păstrat și deservește ca acces pietonal secundar. Partea tehnica a curtii a fost rezolvata pe latura sudica a proprietatii, demarcata de terasa prietonala printr-un gard viu, liniar. Aceasta zona preia toate echipamentele si instalatiile exterioare presum si, ingropat sub parcajele de aprovizionare, rezervorul de apa pentru incendiu. Partea centrala a curtii cauta sa aiba un caracter apropiat unei gradini, cu segmente mai mari de iarba si vegetatie joasa si arbori cu densitate ridicata pentru umbrirea in viitor a intregii terase, un soi de palc de padure. la strada am recreat plantatia de aliniament pe care am regasit-o in studiul istoric, iar catre barul care deserveste terasa am realizat o platforma din scanduri de lemn care sa sustina ideea de gradina. Partii nordice a curtii, cea in relatie cu casele vechi si cu accesurile in restaurant, am incercat sa-i redam o identitate proprie, cu un caracter mai apropiat de o piateta urbana, plan liber si un desen subtil in pardoseala, care sa poata prelua diferite evenimente sau tipuri de organizare. Pardoselile sunt realizate preponderent din piatra cubica recuperata de pe teren (sub asfalt), placaje de andezit si cateva suprafete de caramida utilizata ca un liant coloristic. Solutia propusa reprezinta intentia de a acomoda o noua functiune intr-un sit cu istorie, fara a intra in conflict cu acesta, dimpotriva, cu intentia de a-l potenta si de a crea un fel de simbioza cu acesta pentru a-l ajuta sa revina la viata.