Spa Potaissa
Project info:
Client : Salina Turda Durgau SA
Location:
Piata Republicii, Turda, Cluj, Romania
Design team:
Architecture office:
Filofi și Trandafir Arhitectură
Architects in charge:
arch. Irina Filofi, arch. Cătălin Trandafir,
arch. Claudiu Piper
Photographs:
Cătălin Budușan, Cătălin Trandafir
Status: built
Design : 2011-2012
Built : 2012-2015
Built floor area : 592 sqm
Area : 5485 sqm
Suprafata utila : 4500 sqm
Height : S+P+1
Description
EN The project unfolds inside the Potaissa Hotel, an interwar building, modern, well placed and beautifully drawn, comparable to other well known works of that time.
The original building (underground floor, ground floor, mezzanine and two stories) housed two functions, accommodation and communal bathroom, designed to work both independently and together. Except for the reception area for accommodation (benefiting from separate access), the ground floor and mezzanine contained the communal bathroom and the first and second floors were designed as accommodation spaces. The basement housed the technical spaces and the complementary functions of the two areas. The accommodation is functional today, but the communal bathroom was abandoned and remained inoperative since the 90s.
This project aimed to rehabilitate and refunctionalize the former communal bathrooms and transform it into a spa and leisure complex. For this purpose, the the ground floor, which contained the existing basin was fitted with relaxation areas, saunas and whirlpools, and took over the role of a leisure space. Constraints of space required redesigning and rethinking flows and all functional relations. The treatment area was developed on the mezzanine level and consists of a salt water pool, the dry procedure rooms, the wet procedure rooms and rooms for physical activity. The treatment spaces revolve around a skylight above the atrium and the main basin, benefiting from a vertically visual relationship with the spaces on the lower level. The two areas remain open both to hotel guests and the general public.
Due to the fact that the existing building is one of architectural value, created and resulted in and from the avandgardiste interwar spirit, we sought out solutions that involve minimal intervention, that retain and employ the essence of space and to create, into some extent, the premise of proposals that go beyond pastiche or collage.
We started by analyzing the existing building , by trying to identify and define the principles which have determined its existence, form and reason. Furthermore, we tried to apply the same stylistic and functional principles that led to the composition of the building in its original form, but through forms reinterpreted, then adapted to the new requirements. As materials used in the structural interventions, we relied on materials from the same family with the existing ones and for the finishings, we proposed simple and clean solutions.
The many technical and technological challenges resulted both from the fact that we worked on a historic building and the requirements of the interior spaces (spaces with high humidity, the salt water pool, and so on), led us to seek atypical and customized solutions. For example, the first problem was to facilitate the space for the equipment necessary for the swimming pools, the dehumidification and ventilation systems, all generously sized.
Correlating the limitations of the existing interior space and headroom with the desire to create a unified interior and visually clean, free from the presence of numerous but necessary piping and grilles, we understand that we must find and customize special systems. In this way, we managed to implement a solution by which the dehumidification process is performed in a quasi- vertical system, the treated air intake is distributed through underground and covered channels while the air is discharged through linear slots, minimal sized, embedded in the floor. At the other end, the foul air absorption occurs through channels located behind perforated ceilings that also drive natural light into the core of the building. With the majority of places with high humidity, we had to lean towards performance materials for partitions, cladding and finishes resistant to such conditions. Another objective from which we started was to have continuity, inner surfaces that unite to eliminate the effect of fragmentation, to act as a bridge between old and new, to solve in a clean manner the inevitable structural joints and also to exceed the requirements relating to hygiene premises.
Thus we avoided the usual ceramic tile solutions in favor of polyurethane resin, which we used both on floors and also as wall and ceiling finishes. This facilitated our uniform approach that we were seeking and allowed us greater freedom in expressing the initial concept.
Descriere
RO Proiectul se desfașoară în interiorul Hotelului Potaissa, o clădire interbelică, modernă, așezată bine și desenată frumos, comparabilă ca obiect arhitectural cu alte lucrări de epocă mai cunoscute.
Construcția inițială (S+P+Mez+2E) adapostea două funcțiuni, cazare și baie comunală, gândite să funcționeze atât independent cât și împreună. Cu excepția zonei de recepție pentru cazare (care beneficiază de acces separat), parterul și mezaninul clădirii conțineau zona de baie comunală iar etajele unu și doi erau destinate încăperilor de cazare. Subsolul clădirii adapostea spațiile tehnice și funcțiunile complementare celor două zone. Partea de cazare este funcțională și astazi, însă zona de baie comunală a fost abandonată și a rămas nefuncțională încă din anii 90.
Proiectul de față a avut ca scop reabilitarea și refuncționalizarea zonei fostelor băi comunale și transformarea acesteia într-un complex balnear și de agrement. In acest scop, nivelul parterului, care conținea bazinul existent, a fost completat cu spații de relaxare, precum saune sau căzi de hidromasaj și a preluat rolul de spațiu de agrement. Constrângerile de spațiu au necesitat redesenarea fluxurilor și regândirea tuturor relațiilor funcționale. Zona de tratamente a fost dezvoltată la nivelul mezaninului și se compune dintr-un bazin cu apă sărată, spații pentru proceduri uscate, spații pentru proceduri umede și încăperi pentru activități fizice. Spațiile de tratamente se desfașoară în jurul atriumului și a luminatorului de peste bazinul principal, beneficiind de o relație vizuală pe verticală, cu spațiile de la nivelul inferior. Ambele zone rămân accesibile atăt publicului larg cât și clienților hotelului.
Având în față o casă cu valoare arhitecturală, creată și rezultată în și din spiritul arhitecturii avandgardiste interbelice, am pornit cu gândul de a căuta soluții care să presupună intervenții minimale, să păstreze și să se întrebuințeze de esența spațiului și să ne creeze, într-o oarecare masură, premisa unor propuneri care depășesc sfera pastișei sau a colajului.
Am început prin a analiza clădirea existentă încercând să identificam și să definim principiile care au determinat existența, forma și rațiunea acesteia. Mai departe, am încercat să aplicăm aceleași principii stilistice și funcționale care au condus la compunerea clădirii în forma sa inițială, însă printr-o formulare reinterpretată, adaptată noilor cerințe. Ca materiale utilizate, în intervențiile structurale, am mizat pe materiale din aceeași familie cu cele existente iar pentru finisaje, am propus soluții simple, curate, apropiate ca principiu de clădire.
Numeroasele provocări tehnice și tehnlogice, rezultate atât din faptul că am lucrat pe o clădire istorică, cât și din exigențele spațiilor interioare (spatii cu umiditate ridicata, bazine cu apa sarata, samd.), ne-au împins să căutăm soluții atipice și rezolvări personalizate. De exemplu, o primă problemă a fost aceea a amplasării instalațiilor și echipamentelor necesare bazinelor de înot, a sistemelor de dezumidificare și ventilare și a traseelor de dimensiuni generoase, ale acestora. Corelând limitările spațiului interior și ale înălțimilor libere cu dorința de a crea un interior unitar și curat din punct de vedere vizual, eliberat de prezența tubulaturilor sau a numeroaselor grile necesare, am înțeles că trebuie să căutăm sisteme noi, speciale. In acest fel, am reusit să implementăm o soluţie, prin care procesul de dezumidificare se realizează în sistem cvasi vertical, aportul de aer tratat, realizându-se prin trasee subterane şi având ca elemente de refulare un sistem de elemente liniare, minimale ca dimensiune, încastrate în pardoseală. La celălalt capăt, absorbţia aerului viciat se produce tot mascat, în spatele unor suprafeţe perforate prin care, de asemenea, conducem lumină naturală în nucleul clădirii. Având, în majoritate, spaţii cu umiditate ridicată, am fost nevoiţi să ne îndreptăm către materiale performante, compartimentări, închideri şi finisaje rezistente la astfel de condiţii. O altă direcţie de la care am pornit a fost aceea de a avea suprafeţe interioare continue, uni, care să elimine efectul de fragmentare, să funcţioneze ca un liant între nou şi vechi, să rezolve curat problematica inevitabilelor rosturi şi care, de asemenea, să depăşească exigenţele legate de igiena spaţiilor. Astfel, am renunţat la soluţiile uzuale cu placaje ceramice, în favoarea răşinilor poliuretanice, pe care le-am utilizat atât pe pardoseli, cât şi ca finisaje pe pereţi şi tavane. Acest lucru ne-a facilitat tratarea unitară pe care o căutam şi ne-a permis o mai mare libertate în exprimarea conceptului iniţial.
